Adesea cel care îngrijeşte se implicǎ foarte mult în aceastǎ activitate,depǎindu-şi limitele şi fǎcând mult mai mult pentru persoana aflatǎ în grija sa.

Care sunt motivaţiile unui astfel de comportament?

Apar întrebǎri de genul:
• Pentru ce?
• Pentru cine?
• Pentru mine?
• Pentru altul?
• Prin aceasta încerc sǎ repar anumite lucruri?
• Ce semnificǎ aceastǎ activitate de îngrijire pentru mine?
• Ajut din dragoste? Din generozitate? Din devotament? Din interes?
• Am socoteli de reglat?Datorii de plǎtit?Promisiuni de îndeplinit?

Este important sǎ ştim unde se situeazǎ acest ajutor şi ce-l motiveazǎ.

Astfel,putem înţelege mai bine angajamentul nostru şi exigenţele sale adesea dificile(grele).

Aceasta ne permite sǎ evaluǎm nevoile noastre pentru a menţine un adevǎrat echilibru personal.

Pentru a oferi o îngrijire cât mai bunǎ:
• Identificaţi şi evaluaţi nevoile persoanei îngrijite
• Identificaţi şi evaluaţi nevoile voastre
• Evaluaţi drepturile voastre
• Evitaţi epuizarea

Pentru a avea un bun echilibru,trebuie sǎ adoptaţi o atitudine preventivǎ privind cunoaşterea nevoilor voastre.
Rǎspundeţi adesea nevoilor altora înainte de a rǎspunde propriilor voastre nevoi,fiind adesea chiar voi persoane fragile (dependente,vârstnice,bolnave).

Este important sǎ vǎ cunoaşteţi nevoile proprii şi sǎ vǎ utilizaţi resursele (plecǎri,plimbǎri,grǎdinǎrit etc).

Este bine sǎ vǎ înţelegeţi limitele şi atunci când sunteţi obosiţi sǎ plecaţi în vacanţǎ.

Adesea acest lucru este dificil întrucât persoana aflatǎ în îngrijire
s-a obişnuit cu dumneavoastrǎ şi nu poate fi lǎsatǎ singurǎ.

Încercaţi sǎ gǎsiţi soluţii eficiente şi astfel sǎ nu ajungeţi la
epuizare.

Nu uitaţi!
Oboseala→Surmenaj→Depresie