PROBLEME
Demența nu e diagnosticată
Foarte multe cazuri de demență sunt diagnosticate târziu în evoluția bolii. Un diagnostic întârziat înseamnă privarea persoanei bolnave de un tratament adecvat care care i-ar îmbunătății viața.
Serviciile post-diagnosticare sunt inexistente. Acestea ar trebui să includă informare, sprijin emoțional, consiliere pe probleme financiare și de legislație.

Servicii inadecvate
- Lipsa centrelor de zi
- Lipsa sprijinului social pentru familia/îngrijitorii persoanelor cu demență
- Serviciile de îngrijire la domiciliu inflexibile și inadecvate persoianelor cu demență
- Lipsa personalului specializat pentru îngrijiri la domiciliu
- Lipsa continuității serviciilor specializate în funcție de stadiul bolii

Slaba calitate a serviciilor
- Personal nespecializat
- Lipsa serviciilor de îngrijire paliativă
- Lipsa interesului pentru nevoile de bază ale persoanelor cu demență

Lipsa unui program național referitor la demență
- Nu se consideră că demența este o problemă de sănătate națională
- Nu există date epidemiologice, fapt care este un obstacol în elaborarea unei strategii pe plan național
- Stigmatizarea persoanelor cu demență din cauza nivelului scăzut de cunoștințe a populației

SOLUŢII
Elaborarea unui program național de sănătate specific pentru demențe
Considerăm că problemele prezentate nu pot fi rezolvate fără un dialog în cadrul unui program național de sănătate care să ofere soluții concrete. Un astfel de program este necesar pentru:
- A asigura colaborarea între instituțiile responsabile pentru calitatea și diversitatea serviciilor de diagnostic, tratament și îngrijire a persoanelor cu demență
- A identifica nevoile reale pe care le implică îngrijirea
- A coordona activitatea instituțiilor responsabile de implementarea programului
- A asigura accesul la servicii
- A asigura instruirea personalului

Servicii de bază pentru persoanele cu demență și pentru îngrijitori
Serviciile adresate persoanelor cu demență trebuie să fie variate pentru a putea acoperi nevoile specifice stadiilor bolii, trebuie să fie flexibile, ușor de accesat și să asigure continuitatea îngrijirii.

- Servicii de evaluare cognitivă, diagnostic și tratament – unități psihogeritrice de tipul Centrelor de Memorie
- Servicii de suport pentru stadiile incipiente – grupuri de suport
- Educație / susținere
- Informare și suport emoțional
- Educarea și instruirea îngrijitorilor
- Consiliere juridică
- Servicii de îngrijire comunitară
- Îngrijiri la domiciliu
- Centre de zi
- Îngrijire temporară
- Îngrijire de lungă durată
- Cămine spital
- Spitale
- Îngrijire terminală în spitale specializate sau la domiciliu

Recunoașterea rolului important pe care îl au familia și îngrijitorul
• Replicarea proiectului Centrul Memoriei la nivelul altor instituții medicale din București și din țară – este încă un deziderat al Societății Române Alzheimer
• Promovarea serviciilor la nivelul autorităților și a altor instituții de stat:
o Asupra populației generale
-Creșterea gradului de informare a populației referitor la boala Alzheimer și la modul de îngrijire și tratament, referitor la serviciile oferite de Centrul Memoriei
-creșterea numărului de persoane care se adresează Centrului Memoriei pentru consultații, pentru a lua din timp măsuri pentru problemele de memorie
o Asupra medicilor
Creșterea conștientizării principiilor de bună practică în problematica bolii Alzheimer din partea medicilor